cum funcționează un telefon mobil?


Pentru a comunica cu ajutorul unui telefon mobil, acesta trebuie să se afle în raza unei antene-releu a operatorului acestuia și să primească un semnal radio de calitate suficientă: acesta este indicat de barele de pe ecranul telefonului. În prezent, acestea sunt adesea însoțite de un semn („4G”, „3G” sau „E” de la „Edge”, de exemplu) care precizează tipul tehnologiei disponibile în zona respectivă.

Atunci când este efectuat un apel de pe un telefon mobil, acesta, mai întâi, caută antena cea mai apropiată a operatorului acestuia și stabilește o legătură radio cu aceasta. Pentru a primi un apel, principiul este același, cu excepția faptului că antena solicită stabilirea legăturii. Iar în acest caz, pentru a realiza comunicarea, operatorul trebuie să știe în care celulă a rețelei se află destinatarul. Din acest motiv, atunci când sunt pornite și chiar și uneori când nu sunt folosite pentru efectuarea apelurilor, telefoanele mobile „semnalizează” rețelei sau își actualizează aplicațiile (în cazul telefoanelor inteligente de tip smartphone) la intervale regulate.

Apelare în deplasare: transfer intercelular (handover)
Avantajul major al acestui tip de comunicare este posibilitatea de a putea efectua apeluri în timpul deplasării. Acest lucru nu reprezintă o problemă atunci când vă deplasați câțiva metri în interiorul celulei în care sunteți conectat în acest moment. Însă, dacă ne îndepărtăm de antenă, semnalul scade, existând riscul de întrerupere a comunicării. Pentru a evita acest lucru, telefonul mobil măsoară în permanență calitatea semnalului din apropiere. Și, în timpul unui apel, sub un anumit prag, acesta poate schimba în mod automat conexiunea la altă antenă a operatorului, mai apropiată sau mai puțin aglomerată. Această schimbare a celulei este numită „handover” sau „transfer intercelular”.

pentru mai multe informații:

 

diferitele tehnologii utilizate de telefoanele mobile
În prezent, telefoanele mobile utilizează, în principal, trei tehnologii bazate pe rețelele celulare ale antenelor.

  • GSM (sau generația a doua de telefonie mobilă – 2G) funcționează pe benzile de frecvență de 900 MHz și 1800 MHz. 2G oferă un debit limitat la 88 Kb/s pentru transmiterea datelor (SMS, imagini, internet…) sau 200 Kb/s pentru EDGE care reprezintă versiunea cea mai avansată. Un telefon GSM poate emite până la o putere maximă de 2W în timpul unui apel, iar în cele mai bune condiții de recepție, puterea poate fi de mii de ori mai mică (de 0,001 W).
  • UMTS (sau 3G) trece prin benzile de frecvență de 900 MHz și 2 GHz. Mai avansată decât 2G, 3G a popularizat folosirea internetului și a elementelor multimedia mobile datorită debitelor sale mai mari de 384 Kb/s (și până la 40 Mb/s pentru dezvoltările 3G+, H+). De asemenea, această tehnologie este mult mai eficientă în procesarea semnalului, deoarece în condiții de recepție optimă, un telefon mobil 3G poate funcționa la puteri de milioane de ori mai inferioare decât puterea sa maximă (puterea sa maximă este de 0,25W).
  • LTE (sau 4G) funcționează pe benzile de 800 MHz, 1800 MHz și 2600 MHz, folosite anterior de alte aplicații: frecvența de 800 MHz, de exemplu, era folosită de televiziunea analogică înainte de apariția televiziunii digitale. Datorită noilor tehnologii de codificare, 4G permite deja triplarea debitului obținut în 3G pentru a atinge 100 Mb/s și, astfel, face posibilă utilizarea apelurilor video sau a televiziunii în direct în timp ce vă aflați în mișcare.

În ultimii ani, au apărut alte tehnologii care au înmulțit posibilitățile de utilizare a telefonului mobil:

  • NFC („Near Field Communication”) reprezintă o tehnologie de comunicare fără contact care permite schimbul de informații la distanțe foarte mici (cel mult câțiva centimetri) între un dispozitiv mobil (după validarea de către utilizator) și un dispozitiv receptor. În cazul anumitor modele de telefoane mobile, tehnologia este deja folosită pentru plata și validarea biletelor de transport, iar în cele din urmă ar putea înlocui cardurile de credit.
  • RFID („Radio Frequency Identification”) este, de asemenea, o tehnologie fără contact prin radiofrecvențe. Această tehnologie permite detectarea automată cu distanțe de citire superioare tehnologiei NFC.
  • Cu o rază de zece metri, tehnologia Bluetooth permite interconectarea dispozitivelor, de exemplu un telefon mobil cu căștile sau cu un kit hands-free.
  • În final, și tehnologia Wifi poate fi folosită pentru conectarea unui telefon mobil la un receptor („box”) internet.