valorile limită internaționale


Valorile limită de expunere a persoanelor la câmpurile electromagnetice pentru toate dispozitivele și serviciile care emit unde radio au fost propuse de cătreICNIRP în 1998. Aceste valori au fost stabilite pe baza unei analize globale a informațiilor științifice disponibile.

În această privință, singurul efect biologic cunoscut este transferul termic care apare atunci când energia absorbită de corp, care se măsoară prin debitul de absorbire specific (DAS), depășește valoarea de 4 W/kg pentru întregul corp și de 100 W/kg pentru anumite părți ale corpului care absorb local niveluri mai ridicate, precum capul și corpul (DAS local).

Pentru a ține cont de eventualele incertitudini și pentru a dispune de o marjă de siguranță, este aplicat un coeficient de siguranță de 50 valorilor precedente pentru a defini valorile limită de expunere a publicului, adică 0,08 W/kg pentru corpul întreg și 2 W/kg pentru cap și corp.

Aceste valori limită de expunere a publicului au fost incluse în recomandarea Consiliului Uniunii Europene 1999/519/CE din 12 iulie 1999, referitoare la expunerea publicului la câmpurile electromagnetice, aceleași adoptate de grupul Orange.

Recomandările ICNIRP pe care sunt bazate mai ales reglementările europene sunt reevaluate periodic. Valorile limită de expunere actuale nu au fost puse la îndoială de rapoartele recente ale ICNIRP și ale Comitetului științific pentru riscurile emergente și nou identificate ( SCENIHR, comisie independentă pe lângă Comisia europeană).

Recomandările ICNIRP au fost adoptate pe scară largă în Africa, Asia, Europa, Orientul Mijlociu și America latină. Norme similare de expunere (norma C.95.1 stabilită de IEEE) sunt utilizate în America de Nord.

Unele țări au ales alte praguri mai stricte, însă nu există nicio dovadă că expunerea publicului va fi mai mică. În mod similar, în prezent nu există nicio dovadă științifică care să arate că pragurile mai stricte reprezintă un avantaj pentru sănătate.

Valorile limită internaționale au fost definite și pentru angajați, cu un factor de siguranță de 10. Aceste valori limită sunt aplicate prin DIRECTIVA 2013/35/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 26 iunie 2013 privind standardele minime de siguranță și sănătate asociate expunerii angajaților la riscurile rezultate din agenți fizici (câmpuri electromagnetice).
Directiva acoperă toate efectele biofizice directe și indirecte cunoscute, provocate de câmpurile electromagnetice (efecte termice, efecte atermice, curent indus în extremități, interferență cu echipamentele și dispozitivele electronice …)
Însă, Directiva nu menţionează efectele potențiale pe termen lung ale expunerii, deoarece în acest moment nu există elemente științifice doveditoare bine stabilite care să permită stabilirea unei relații de cauzalitate. Însă, aceasta prevede luarea în considerare de către Comisie a progresului cunoștințelor științifice din domeniu.
Statele Membre au ca termen 1 iulie 2016 pentru transpunerea Directivei.